În 2019, Emma K. Grigg și Lori R. Kogan au publicat un studiu intitulat ”Atitudinea, cunoștințele și practicile de îngrijire ale stăpânilor: explorarea implicațiilor în comportamentul și bunăstarea pisicilor domestice”. Scopul acestui studiu a fost de a înțelege cât de cuprinzătoare sunt cunoștințele stăpânilor de pisici în ce privește bunăstarea, comportamentul și necesitățile acestora.
Premizele studiului
O mulțime de alte studii au demonstrat că foarte mulți stăpâni de pisici nu dețin cunoștințele necesare pentru îngrijirea corespunzătoare a pisicilor. Conform autorilor acestui studiu, lipsa acestor cunoștințe duce la dezvoltarea multor probleme de comportament la pisici și la multiplicarea factorilor stresanți.
În consecință, aceste probleme comportamentale afectează legătura dintre pisică-stăpân și, automat, bunăstarea pisicilor. În același timp, problemele comportamentale ale pisicilor sunt printre cele mai frecvente motive pentru care stăpânii de pisici fie le abandonează, fie le eutanasiază.
Participanții studiului
Specialiștii au creat un chestionar care urma să fie completat anonim de locuitorii din Statele Unite care aveau una sau mai multe pisici. Chestionarul a fost completat de 547 de stăpâni de pisici. Participanții au fost rugați să răspundă la diverse întrebări privind pisica lor (rasă, vârstă, etc) și să aleagă un răspuns de la 1 (nu sunt de acord) la 5 (complet de acord) pentru diverse afirmații, inclusiv:
- Pisicile nu pot fi dresate.
- Pisicile sunt intrinsec independente.
- Pisicilor le place să trăiască cu alte pisici în aceeași casă.
- Pisicilor nu le place să se joace cu stăpânii lor.
- Pisicile trebuie să petreacă timp afară pentru a fi fericite.
Rezultate
În urma analizării rezultatelor, oamenii de știință au ajuns la următoarele concluzii:
- Majoritatea participanților consideră că pisicile lor sunt membrii familiei și are o atitudine pozitivă față de acestea.
- Aproape jumătate din participați a răspuns că pisicile lor au probleme comportamentale.
- Cele mai frecvente probleme comportamentale au fost anxietatea și frica. Totuși, nu toți participanții au răspuns că acest comportament îi deranjează și nu toți consideră aceste aspecte niște probleme de comportament pisici.
- Cele mai deranjante probleme comportamentale raportate au fost urinarea/defecarea în afara litierei, comportamentul distructiv, precum zgârâiatul mobilei, și mieunatul excesiv, în special noaptea.
Autorii acestui studiu au examinat și metodele la care recurg stăpânii de pisici pentru a-și disciplina/dresa pisica să nu mai facă lucrurile deranjate menționate mai sus. Acestea au fost rezultatele:
- 90.3% din participanți folosesc metoda de redirecționare a atenției pisicilor
- 85.2% din participanți folosesc metoda de a bate din palme sau de a scoate un alt sunet puternic
- 77.0% din participanți strigă la pisicile lor
- 51.4% din participanți au folosit spray-ul cu apă
- 10.9% din participanți și-au lovit sau împins pisica
- 9.1% in participanți au menționat că pisicile lor urmează un tratament medicamentos, dar doar 2.2% dintre aceștia au confirmat că tratamentul este pentru probleme ocmportamentale.
- O treime din participanți își lasă pisicile singure pentru 5-8 ore pe zi.
- 13% din pisici sunt lăsate singure pentru o perioadă mai lungă de 8 ore pe zi.
- Doar aproximativ 50% din participanți se joacă cu pisicile lor în fiecare zi.
- Doar o treime din participanți își dresează pisicile (utilizând orice metodă de dresaj).
- Deși majoritatea participanților au confirmat că le oferă pisicilor fie jucării, fie alte metode interactive prin care să-și folosească energia, rezultatele totale au arătat că mai toate pisicile nu au parte de cantitatea de interacțiune necesară.
Alte rezultate observate în urma sondajului:
- Problemele de comportament au fost mult mai frecvente la pisicile cărora li s-au amputat ghearele.
- Problemele de comportament au fost mai frecvente la pisicile nesterilizate, în special la femele.
- Problemele de comportament au fost mai frecvente la pisicile cumpărate din magazin decât la cele adoptate direct din stadă sau de la centre adopții, însă diferența nu a fost semnificativă.
- Problemele de comportament au fost semnificativ mai frecvente la pisicile care erau lăsate să iasă afară.
- Nu s-a depistat nicio diferență de comportament în locuințele în care erau câini, alte pisici sau copii.
S-a despistat o legătură între pisicile cu mai multe probleme comportamentale și stăpânii care au fost de acord cu afirmații precum:
- Pisicilor nu le place să se joace cu stăpânii lor.
- Pisicile sunt, în mod normal, antisociale și nu le place să trăiască cu alte pisici.
- Pisicilor nu le pasă când stăpânii lor sunt plecați.
- Deseori, pisicile se comportă urât doar pentru a se răzbuna pe stăpânii lor pentru că au făcut ceva ce nu le-a fost pe plac pisicilor – această afirmație a fost corelată și cu răspunsuri privind aplicarea pedepselor precum lovirea sau strigarea la pisică.
Concluzii
Rezultatele acestui studiu au demonstrat faptul că pisicile ai căror stăpâni înțeleg comportamentul pisicilor au mai puține probleme de comportament. De asemenea, participanții care cunosc mai multe despre pisici nu recurg la pedepse (strigăte etc) atunci când pisica lor face ceva rău și tolerează mai bine astfel de situații.
Cea mai mare problemă comportamentală raportată de participanții studiului a fost faptul că pisicile lor urinează sau defechează în afara litierei. Cu siguranță, acest lucru se datorează faptului că acest comportament necorespunzător cauzează mirosuri neplăcute și pot distruge mobila sau alte obiecte din casă și sporește costul de îngrijire a pisicilor.
Totuși, specialiștii afirmă că, de foarte multe ori, urinarea sau defecarea în afara litierei este o problemă medicală, nu comportamentală, care este, de obicei, foarte greu de depistat în lipsa unor cunoștințe cuprinzătoare. Din acest motiv, stăpânii rareori găsesc o soluție perfectă pentru această problemă.
Știai că urinarea și defecarea în afara litierei este una dintre motivele principale pentru care pisicile sunt abandonate la adăposturile pentru pisici?
O altă concluzie la care au ajuns autorii acestui studiu este că pisicile care au o legătură strânsă cu stăpânii lor au mai puține probleme comportamentale.
De asemenea, locuințele în care se folosesc pedepsele prin strigăte sau lovituri prezintă un risc crescut de probleme comportamentale și un nivel mai mic de bunăstare a pisicilor.
Pedepsele au fost corelate și cu percepția participanților privind costurile de îngrijire a unei pisici – cu cât participanții considerau că îngrijirea pisicilor implică costuri mai mari, cu atât creștea frecvența pedepselor.
Răspunsurile participanților la întrebările ”Pisicilor nu le place să se joace cu stăpânii lor” și ”Pisicilor nu le pasă dacă stăpânii lor sunt plecați” au fost corelate cu frecvența problemelor comportamentale și cât de strânsă este legătura emoțională dintre stăpâni și pisici.
În baza acestor detalii, specialiștii au ajuns la concluzia că există o conexiune strânsă între legătura stăpân-pisică, bunăstarea pisicii și frecvența problemelor de comportament. Astfel, demitizarea acestor concepții (cum ar fi faptul că pisicilor nu le place să se joace cu stăpânii lor) ar putea fi cheia către îmbunătățirea practicilor de de îngrijire a pisicilor.
Ținând cont de rezultatele privind timpul de interacțiune dintre stăpâni și pisici, autorii sugerează că acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care multe pisici dezvoltă probleme comportamentale.
Surse:
Grigg EK, Kogan LR. Owners’ Attitudes, Knowledge, and Care Practices: Exploring the Implications for Domestic Cat Behavior and Welfare in the Home. Animals. 2019; 9(11):978. https://doi.org/10.3390/ani9110978